Care sunt principalele tipuri de crize epileptice?

Care sunt principalele tipuri de crize epileptice?

Epilepsia este o afecțiune neurologică complexă, care se manifestă prin diverse tipuri de crize convulsive. Aceste crize sunt împărțite în două grupe majore: crizele cu debut focal și crizele generalizate.

Crizele cu debut focal includ convulsiile cu debut focal conștient, în care pacientul rămâne treaz și conștient, și criza cu declanșare focală și tulburări de conștiență, care este mai gravă și implică confuzie sau pierderea conștiinței. Pe de altă parte, crizele generalizate cuprind crizele de absență, care provoacă pierderi scurte de conștiență, convulsiile atonice, caracterizate prin pierderea controlului muscular, crizele tonice, ce implică rigidizarea mușchilor, crizele clonice, cu mișcări sacadate ale mușchilor, crizele tonico-clonice, considerate cele mai cunoscute, și crizele mioclonice, care provoacă șocuri musculare scurte. De asemenea, convulsiile febrile, ce apar în asociere cu febra, sunt frecvente la copii.

Cunoașterea acestor tipuri de crize este esențială pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat, contribuind astfel la îmbunătățirea calității vieții persoanelor afectate de epilepsie.

Crizele cu debut focal

Crizele cu debut focal încep într-o zonă sau rețea de celule dintr-o parte a creierului și sunt, la rândul lor, împărțite în două tipuri:

Convulsiile cu debut focal conștient

Pacientul este treaz și conștient în timpul convulsiilor. Aceste crize durează de la câteva secunde la câteva minute. Din cauza specificității, localizarea originii în creier este mai facilă. Deși acestea rămân adesea localizate, există un risc ca activitatea să se răspândească și să se transforme într-o criză generalizată [1].

Simptomele pot include:

• Modificări ale simțurilor – gust, miros sau sunet
• Modificări ale emoțiilor
• Scuturarea necontrolată a mușchilor, de obicei la nivelul brațelor sau picioarelor
• Vederea de lumini intermitente
• Amețeli
• Senzație de furnicături
• Sentiment de déjà-vu.

Criza cu declanșare focală și tulburări de conștiență

Aceste crize sunt marcate de confuzie sau de pierderea conștienței. Aceasta este considerată mai gravă decât cea menționată anterior, deoarece persoana afectată nu mai poate interacționa normal cu mediul înconjurător. Se pot prelungi de la 30 de secunde la 2 minute, însă starea de confuzie poate dura mai mult. Similar cu cele precedente, acestea pot evolua într-o criză tonic-clonică [1].

Simptomele pot include:

• Privirea „în gol”;
• Mișcări repetitive (ex. clipitul, mișcarea buzelor, frecarea mâinilor sau mișcarea degetelor);
• După terminarea crizei, persoana poate fi dezorientată, confuză și să aibă dificultăți în a-și aminti evenimentele din timpul crizei. Această stare poate dura câteva minute până la ore.

Crize generalizate

Crize de absență

Cunoscute în trecut drept crize “petit mal”, acestea provoacă pierderi momentane de conștiență. În timpul unei crize persoana pare deconectată de la realitate sau absentă. Deși durează câteva secunde, aceste crize pot apărea frecvent (până la 100 de ori pe zi) [2].

Crizele de absență debutează în copilărie sau adolescență și par să se datoreze unor factori genetici, deoarece sunt mai des întâlnite în familii.

Convulsii atonice

În cazul acestor crize scurte (sub 15 secunde) apare pierderea controlului mușchilor sau slăbirea acestora, ceea ce duce la cădere – astfel ele se numesc și „crize de cădere”. În general, persoanele nu sunt conștiente în timpul crizei și nu au mișcări convulsive specifice altor tipuri de crize epileptice.

Crize tonice

Crizele tonice se diferențiază prin creșterea tonusului muscular, ceea ce face ca membrele sau întregul corp să fie tensionate sau rigide, provocând căderea. Aceste crize sunt scurte (sub 20 de secunde), apar mai des în timpul somnului și pot sau nu să apară cu modificarea stării de conștiență.

Crize clonice

Acestea sunt marcate de mișcări sacadate ale unui mușchi și durează de la câteva secunde până la un minut, mișcările apărând pe una sau ambele părți ale corpului. Uneori sunt însoțite de amorțeală sau furnicături.

Pot fi focale (persoana este conștientă) sau generalizate (persoana nu este conștientă).

Convulsiile clonice pot apărea la persoane de toate vârstele, inclusiv la nou-născuți și sugari.

Crize tonico-clonice

Acest tip de criză este o combinație de manifestări tonice și clonice. În trecut a fost cunoscută drept criză “grand mal”. Acestea sunt cele mai cunoscute crize epileptice. Pot debuta cu crize parțiale sau aură. Persoana poate experimenta modificări în senzații, emoții sau stare.

În general apar în epilepsie dar pot fi cauzate și de:

• glicemie foarte scăzută;
• febră;
• accident vascular cerebral.

Simptomele includ:

• Pierderea conștienței;
• Cădere;
• Rigidizarea și tremorul mușchilor (timp de 1-5 minute);
• Mușcatul limbii (posibil);
• Salivare;
• Pierderea controlului muscular asupra vezicii și/sau intestinelor.

După o criză tonico-clonică persoana își recapătă cunoștința gradual și poate fi confuză, extenuată, sau tristă. Persoana îsi poate aminti sau nu că a avut o criză și poate avea alte pierderi de memorie. Unii oameni pot avea un comportament neobișnuit în timp ce creierul îsi revine după acest tip de crize.

Crize mioclonice

Acest tip de criză provoacă șocuri musculare scurte („myo” – mușchi, „clonus” – șocuri musculare). Crizele mioclonice durează de obicei doar câteva secunde. Se poate schimba în criză cu debut focal sau generalizat.

Crizele mioclonice pot apărea și în cazul unor condiții sau circumstanțe care afectează funcționarea creierului, precum:

• Tumori cerebrale;
• Hipoxia cerebrală (lipsa de oxigen);
• Contuzii severe și leziuni cerebrale traumatice;
• Bolile neurodegenerative (ex. boala Alzheimer);
• Consumul de droguri și alcool;
• Sevrajul de droguri sau alcool;
• Infecții (în special encefalită sau meningită);
• Probleme metabolice, în special hiperglicemie sau hipoglicemie;
• Niveluri toxice de metale precum litiul.

Ele se pot întâmpla într-unul din două moduri:

• Contracția bruscă a mușchilor. Arată și se simte la fel ca un spasm muscular.
• Pierderea bruscă a tensiunii musculare. Un exemplu ar fi căderea unui obiect pe care îl transportați, deoarece mușchii mâinii s-au relaxat brusc.

Sunt foarte scurte (pot fi o fracțiune de secundă), apari la grupuri mici de mușchi (din brațe, picioare sau față), se produc în număr limitat și sunt mai probabile dimineața, la trezire. Oamenii rămân, de obicei, conștienți în timpul lor.

Convulsiile febrile

Sunt  asociate cu o boală care provoacă febră, cum ar fi o infecție virală. Acestea sunt în general inofensive și nu necesită tratament special sau pe termen lung. Convulsiile febrile sunt frecvente și se întâlnesc în general la copiii între 6 luni și 6 ani. Copiii care au convulsii febrile au un risc similar de a dezvolta epilepsie față de restul populației. Durează 2-3 minute.

Resurse și suport pentru pacienți

Suferiți de epilepsie? Programați-vă acum contactând recepția Institutului RoNeuro la numărul de telefon 0374 46 2222, luni și marți între orele 08:00 – 19:00, iar de miercuri până vineri între orele 08:00 – 18:00.

La momentul programării, puteți opta și pentru consultație neurologică gratuită, decontată prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Mai mult, pot fi efectuate programări online.

Programări online aici!

Locuiți într-o zonă izolată sau nu vă puteți deplasa la clinică? RoNeuro oferă și opțiunea de telemedicină.

Ce tulburări medicale produc crize convulsive?

Tulburările medicale care pot provoca o criză convulsivă includ:

• Nivel scăzut sau foarte ridicat al zahărului din sânge;
• Modificări ale nivelului substanțelor chimice din sânge (sodiu, calciu, magneziu);
• Eclampsia în timpul sau după sarcină;
• Funcționarea deficitară a rinichilor sau a ficatului [2].

Mai multe informații despre tulburările medicale cu manifestări similare epilepsiei vor fi descrise într-un articol ulterior.

Când ar trebui să merg la medic?

Consultați întotdeauna un medic dacă:

• aceasta este prima dvs. criză;
• aveți crize repetate;
• aveți crize mai des decât este normal pentru dvs.;
• nu sunteți sigur dacă ați avut o criză;
• aveți un diagnostic de epilepsie, dar simțiți că medicamentele nu vă ajută.

Concluzii

Cunoașterea tipurilor de crize convulsive ajută la stabilirea unui plan de tratament potrivit, deoarece fiecare subtip indică o cauză diferită și necesită o abordare terapeutică specifică.

Este important ca pacienții cu simptome de epilepsie să consulte un specialist pentru a avea acces la diagnostic și tratament. Intervenția timpurie ajută la controlul simptomelor și contribuie la îmbunătățirea calității vieții pe termen lung.

Referințe

1. Authored By: Elaine Kiriakopoulos MD, By:, A., MD, E. K., By:, R., & MD, R. F. (n.d.). Types of seizures. Epilepsy Foundation.
2. S. Department of Health and Human Services. (n.d.). Epilepsy and seizures. National Institute of Neurological Disorders and Stroke.
3. Generalised onset seizures. Epilepsy Foundation. (n.d.).
4. Tonic and clonic seizures. Johns Hopkins Medicine. (2021, August 8).