Ce sunt otoemisiunile acustice?

Otoemisiunile acustice (OAE) sunt mici sunete produse de celulele de susținere din urechea internă. Testarea otoemisiunilor acustice se efectuează pentru a vedea cât de bine funcționează urechea internă.

Otoemisiunile acustice pot fi înregistrate de un microfon montat în canalul auditiv. Ele sunt produse de mișcarea celulelor ciliate, care răspund energetic la stimularea auditivă.

Testul de otoemisiuni acustice reprezintă o metodă simplă, eficientă și neinvazivă pentru evaluarea auzului și este folosit extensiv în programele universale de screening auditiv pentru nou-născuți.

Ce rol au otoemisiunile acustice în evaluarea auzului?

Ca parte a diagnosticului audiologic, otoemisiunile acustice sunt esențiale.

Ele pot contribui la:

diagnosticul audiologic diferențial al problemelor auditive,
monitorizarea efectele tratamentelor,
orientarea în selectarea aparatelor auditive sau a opțiunilor chirurgicale.

În cercetare, OAE ajută la înțelegerea deficiențelor auditive senzoriale [1].

Studiile din Europa și America de Nord arată o prevalență constantă de aproximativ 0,1% a unei pierderi de auz mai mare de 40 de decibeli (dB) la copii. Alte studii internaționale au raportat estimări mai mari [2].

Aproximativ 40% dintre adulții tineri cu pierderea auzului identificată în copilărie au raportat cel puțin o limitare în funcționarea zilnică [2].

Pierderea auzului în copilărie afectează dezvoltarea limbajului, ceea ce are un impact asupra alfabetizării, stimei de sine și abilităților sociale, ceea ce, în lipsa tratamentului, poate duce la rezultate școlare slabe și oportunități reduse de angajare mai târziu [3].

Mai mult, dificultățile de comunicare pot avea consecințe emoționale și psihologice pe termen lung, ducând la sentimente de izolare, singurătate și depresie. Părinții copiilor cu deficiențe de auz sunt adesea mai expuși stresului, au cheltuieli mai mari și pierd mai multe zile de muncă decât alți părinți [3].

Care sunt tipurile de otoemisiuni?

Există mai multe tipuri de otoemisiuni care pot fi înregistrate:

Otoemisiunile acustice spontane

acestea sunt prezente la aproape jumătate din adulții cu auz normal și la 25-80% din nou-născuții cu auz normal. Deoarece nu toate persoanele cu auz normal au otoemisiuni acustice spontane, acestea nu sunt folosite în evaluarea urechii interne.

Otoemisiunile acustice tranzitorii (TEOAE)

sunt otoemisiunile înregistrate ca și răspuns la un zgomot de foarte scurtă durată (stimul tranzitoriu). Prin acest mod nu se poate ști cu siguranță frecvența de unde provin otoemisiunile, înregistrându-se răspuns dintr-o zona mai largă a urechii interne. TEOAE este testul cel mai larg folosit în maternități pentru screening-ul audiologic neonatal.

Otoemisiuni acustice – produși de distorsiune (DPOAE)

Reprezintă otoemisiunile acustice înregistrate ca și răspuns la două zgomote (tonuri) date pe două frecvențe diferite. Acest tip de testare prezintă specificitate de frecvență (stabilirea frecvenței de unde provin otoemisiunile) mai bună decât TEOAE și de asemenea are posibilitatea de a înregistra otoemisiunile de pe frecvențe mai înalte decât TEOAE. Dezavantajul față de TEOAE e că testul e mai sensibil și e mai influențat de zgomotul din mediu și de mișcarea pacientului. Ca și TEOAE, DPOAE sunt folosite pentru screening-ul auzului nou-născutului.

De ce se evaluează otoemisiunile acustice?

Principala indicație a testării otoemisiunilor acustice este screening-ul audiologic pentru noi născuți.

O altă indicație e monitorizarea ototoxicității, adică urmărirea pacienților care urmează tratament cu medicamente care sunt toxice pentru urechea internă. Pentru monitorizarea ototoxicității pacientul se evaluează înaintea începerii tratamentului cu un medicament cunoscut sau suspectat ca fiind ototoxic și ulterior înainte de fiecare doză de medicament administrată.

Utilizarea otoemisiunilor acustice pentru diagnostic diferențial: în cazul în care urmărim dacă surditatea e cauzată de o problemă a urechii interne sau una a nervului auzului, trunchiului cerebral, etc.

Cum sunt evaluate otoemisiunile acustice?

La Institutul RoNeuro, Dr. Alina Nagy testează otoemisiuni acustice – produși de distorsiune (DPOAE).

Testul se efectuează cu aparatul de timpanogramă, după cum se poate vedea în imaginea de mai jos. În urechea pacientului se introduce o mică sondă prin care se transmite un mic sunet, iar aparatul înregistrează răspunsul urechii.

Caracteristicile evaluării otoemisiunilor:

durează puțin (dacă pacientul stă nemișcat/doarme durează un minut)
nu este dureroasa
se efectuează foarte ușor.

Singura limitare mai ales în cazul sugarilor și copiilor mici este faptul că dacă aceștia sunt agitați, se mișcă sau plâng, testul este neconcludent. Ideal pentru sugari e ca testarea să fie realizată la scurt timp după o masă.

Resurse și suport pentru pacienți

Doriți o evaluare a auzului? Programați-vă acum la Dr. Alina Nagy contactând recepția Institutului RoNeuro la numărul de telefon 0374 46 2222, luni și marți între orele 08:00 – 19:00, iar de miercuri până vineri între orele 08:00 – 18:00.

La momentul programării, puteți opta și pentru consultație neurologică gratuită, decontată prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Mai mult, pot fi efectuate programări online.

Programări online ORL

Locuiți într-o zonă izolată sau nu vă puteți deplasa la clinică? RoNeuro oferă și opțiunea de telemedicină.

Care este numărul persoanelor care au probleme de auz?

Peste 5% din populația lumii au nevoie de reabilitarea pierderii auzului (inclusiv 34 de milioane de copii). Se estimează că, până în 2050, peste 700 de milioane de persoane – 1 din 10 persoane – vor avea o pierdere de auz ce duce la invaliditate (mai mare de 35 de decibeli (dB) în urechea care aude mai bine) [4].

Prevalența pierderii de auz crește odată cu vârsta, în rândul persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani, peste 25% sunt afectate de aceasta [4].

Copiii hipoacuzici arată şi se comportă la fel ca cei cu auz normal, în primele perioade ale vieții, ceea ce face detectarea problemelor dificilă. În lipsa screening-ului auditiv, problemele pot fi depistate abia la 12-24 luni, când părinţii observă întârzieri în dezvoltarea limbajului [5].

În România, vârsta de detectare a hipoacuziei variază între 3 şi 4 ani. La 3 ani este prea târziu pentru a asigura o dezvoltare optimă a vorbirii, motivul fiind privarea auditivă, deoarece auzul normal este esențial pentru dezvoltarea unei comunicări optime [5].

Care sunt cauzele pierderii auzului?

Pierderea auzului poate sa aiba diverse cauze, precum:

factori genetici, inclusiv hipoacuzie ereditară
infecții intrauterine – ex. rubeola și infecția cu citomegalovirus.
asfixia la naștere (lipsa de oxigen în momentul nașterii)
hiperbilirubinemie (icter sever în perioada neonatală)
greutate mică la naștere
infecții cronice ale urechii
colectarea de lichid în ureche
meningită și alte infecții
boli cronice
fumat
degenerarea legată de vârstă
impactarea cerumenului (ceară de ureche)
traumatisme la nivelul urechii sau al capului
zgomot puternic
medicamente ototoxice
substanțe chimice ototoxice legate de locul de muncă
deficiențe nutriționale
infecții virale și alte afecțiuni ale urechii [4].

Identificarea și prevenirea tulburărilor de auz

Identificarea timpurie a pierderii auzului și a afecțiunilor urechii este esențială pentru o gestionare eficientă. Aceasta necesită un screening sistematic la demografiile mai expuse riscului:

nou-născuții și sugarii
copiii de vârstă preșcolară și școlară
persoanele expuse la zgomot sau la substanțe chimice la locul de muncă
persoanele care primesc medicamente ototoxice
adulții în vârstă [4].

Strategiile eficiente pentru reducerea pierderii auzului în diferite etape ale vieții includ:

bunele practici de îngrijire a mamei și a copilului;
consilierea genetică;
identificarea și gestionarea afecțiunilor comune ale urechii;
programe de conservare a auzului la locul de muncă;
reducerea expunerii la sunete puternice în mediile de recreere;
utilizarea rațională a medicamentelor pentru a preveni pierderea auzului ototoxic [4].

Depistarea timpurie trebuie urmată de tratament adecvat, medical, chirurgical sau protetic, asociat cu exerciţii logopedice.

Concluzii | Care e rolul otoemisiunilor acustice?

Tulburările de auz reprezintă o provocare semnificativă pentru buna funcționare și calitatea vieții atât a copiilor, cât și a adulților. Un prim pas esențial în gestionarea acestor afecțiuni este reprezentat de screening-ul pentru detectarea tulburărilor de auz. Acest proces, care este sigur și rapid, ajută la identificarea timpurie a problemelor auditive și la facilitarea intervențiilor corespunzătoare.

În concluzie, este esențial să subliniem importanța unui screening regulat pentru tulburările de auz, oferind astfel perspective îmbunătățite pentru gestionarea și tratamentul eficient al acestora.

Referințe

Kemp DT. Otoacoustic emissions, their origin in cochlear function, and use. Br Med Bull. 2002;63:223-41. doi: 10.1093/bmb/63.1.223.
Centers for Disease Control and Prevention. (2023, August 4). Data and statistics about hearing loss in children. Centers for Disease Control and Prevention.
Childhood hearing loss: Strategies for prevention and care. (n.d.). . World Health Organization.
World Health Organization. (n.d.). Deafness and hearing loss. World Health Organization.
Programul Naţional de tratament al surdităţii prin proteze auditive și implant cohlear. Romeo Călărașu, Mădălina Georgescu. Avaiblable here.