Care sunt principalele tulburări de anxietate?

Care sunt principalele tulburări de anxietate?

În acest articol vor fi descrise cele mai comune tulburări de anxietate, simptomele lor, prevalența, factorii de risc, consecințele acestora și posibile metode de gestionare.

Principalele tulburări de anxietate sunt:

• Tulburarea de anxietate generalizată;
• Tulburarea de panică;
• Fobiile specifice;
• Tulburarea de anxietate socială;
• Tulburarea de anxietate de separare;
• Mutismul selectiv.

Acestea au unele simptome comune, atât psihologice, cât și fizice, dar și manifestări specifice. Pot avea diverse vârste de debut, incidențe și particularități clinice, dar toate afectează în mod semnificativ calitatea vieții.

Ce sunt tulburările de anxietate?

Anxietatea, una dintre cele mai prevalente tulburări psihologice, a fost descrisă în detaliu într-un articol anterior.

Tulburările de anxietatea complică viața celor afectați, atât prin simptomele psihologice, cât și cele fizice. Acestea pot interfera cu activitățile zilnice, afectând relațiile personale și performanța profesională.

Pentru mai multe informații despre anxietate, simptomele acesteia, afecțiunile în care se manifestă anxietatea și baza biologică a anxietății vizitați interviul video cu psiholog clinician și psihoterapeut Alexandra Bădău.

Ce este tulburare de anxietate generalizată?

Frica și anxietatea se pot suprapune și toți oamenii se îngrijorează. Totuși, prezența simptomelor timp de cel puțin 6 luni, în majoritatea zilelor, la o intensitate excesivă și nejustificată de probabilitatea producerii evenimentului anticipat justifică un diagnostic de tulburare de anxietate generalizată (TAG), dacă disconfortul produs nu este datorat efectelor unor medicamente sau substanțe și interferează cu rezultatele activității în plan social, personal si profesional.

Această îngrijorare și tensiune continuă poate fi însoțită de anumite simptome, precum:

• Neliniște;
• Oboseală;
• Dificultăți de concentrare;
• Tensiune musculară;
• Probleme de somn.

Adesea, grijile se concentrează pe lucruri de zi cu zi, cum ar fi responsabilitățile de la locul de muncă, sănătatea familie sau activitățile casnice.

TAG se dezvoltă lent. Adesea începe în jurul vârstei de 30 de ani, deși poate apărea în copilărie. Tulburarea este mai frecventă la femei decât la bărbați [1]. TAG are o prevalență pe parcursul vieții de 3,7% și o prevalență la 12 luni de 1,8%. Aceasta se întâlnește semnificativ mai des în țările cu venituri ridicate decât în țările cu venituri mici sau medii [2].

Motivele de îngrijorare în TAG sunt diferite la copii/adolescenți și adulți. Temele principale sunt descrise mai jos.

TAG poate fi invalidantă și poate afecta abilitatea de a îndeplini sarcinile, vă poate lăsa fără energie, crește riscul de depresie și chiar afecta sănătatea fizică prin:

• Probleme digestive;
• Dureri de cap, migrene;
• Probleme de somn;
• Probleme cardiace.

Mai mult, anxietatea generalizată vine adesea cu alte tulburări de sănătate mintală, precum tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de panică, depresia și abuzul de substanțe.

Țînând cont de complexitatea TAG, atât prin prisma simptomelor cât și a afecțiunilor comorbide (care însoțesc adesea această tulburare), este de o deosebită importantă ca această să fie tratată cu seriozitate, diagnosticată și adresată în timp util.

Pentru mai multe sfaturi despre gestionarea și tratamentul anxietății, vizitați articolul anterior.

Resurse și suport pentru pacienți

Institutul RoNeuro vă facilitează gestionarea acestei afecțiuni prin tehnici diverse: de la acupunctură, la revoluționara abordare prin stimulare magnetică transcraniană, incluzând, desigur, arta psihoterapiei ce abordează nivelul conștient prin  tehnici cognitiv-comportamentale, iar nivelul inconștient prin imagerie ghidată sau hipnoză.

Suferiți de anxietate? Programați-vă acum la unul din psihologii noștrii contactând recepția Institutului RoNeuro la numărul de telefon 0374 46 2222, luni și marți între orele 08:00 – 19:00, iar de miercuri până vineri între orele 08:00 – 18:00.

La momentul programării, puteți opta și pentru consultație neurologică gratuită, decontată prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Mai mult, pot fi efectuate programări online.

Programări online aici!

Ce este tulburarea de panică?

Tulburarea de panică și atacurile de panică sunt două dintre cele mai frecvente probleme psihiatrice. Tulburarea de panică se caracterizează prin atacuri de panică recurente și neașteptate cu diverse simptome precum cele din imagine [3].

Atacurile de panică sunt definite ca fiind „un val brusc de frică sau disconfort intens” care atinge un vârf în câteva minute.

Acestea pot apărea de câteva ori pe zi sau doar  de cateva ori pe an. În tulburarea de panică atacurile apar fără avertisment și fără o cauză declanșatoare, deși în alt context pot fi declanșate de un anumit stimul [3].

Unii factori pot determina activarea răspunsului de „fugă sau luptă”, ceea ce crește riscul unui atac de panică:

• Stresul cronic sau acut – prin producerea neurohormonilor de stres, cum ar fi adrenalina;
• Hiperventilația;
• Exerciții fizice intense;
• Consumul excesiv de cofeină – din cauza efectului stimulant;
• Diverse afecțiuni medicale;
• Schimbările bruște de mediu – ex. mediu supraaglomerat, cald sau sufocant.

Atacurile de panică pot apărea și alături de alte tulburări de anxietate, de dispoziție, psihotice și de consum de substanțe [3].

Complicațiile acestora pot fi severe și include:

• Dezvoltarea unor fobii specifice, cum ar fi frica de a conduce sau de a părăsi casa;
• Asistență medicală frecventă pentru probleme de sănătate și alte afecțiuni medicale;
• Probleme la locul de muncă sau la școală;
• Evitarea situațiilor sociale;
• Probleme financiare;
• Depresie, tulburări de anxietate și alte tulburări psihiatrice;
• Abuz de alcool sau de alte substanțe;
• Risc crescut de sinucidere sau de gânduri suicidare [4].

Vârsta medie de debut a tulburării de panică este de 20-24 de ani și apar mai des la femei decât la bărbați.

Atacurile de panică pot fi gestionate prin:

• Recunoașterea cauzelor declanșatoare;
• Concentrarea asupra unui obiect în timpul unui atac de panică;
• Gestionarea respirației;
• Tehnicile de relaxare musculară progresivă;
• Închiderea ochilor în timpul unui atac de panică, pentru a reduce expunerea la stimuli;
• Conștientizarea atacului de panică și a faptului că acesta va trece;
• Consiliere psihologică;
• Căutarea suportului social de la familie, prieteni;
• Evitarea cofeinei, alcoolului, fumatului, deoarece acestea pot intensifica atacurile de panică;
• Stimularea nervului vag – prin această tehnică se reduce pulsul și ritmul respirației, ușurând simptomele atacului de panică. Această se poate realiza prin dușuri reci, exerciții de respirație, cântat sau fredonat.

Ce sunt fobiile specifice?

O fobie specifică este frica excesivă și persistentă de un anumit obiect, situație sau activitate care, în general, nu este dăunătoare. Aceste temeri pot duce la eforturi extreme pentru a evita sursa fricii [5].

Aceste afecțiuni sunt, cel puțin parțial, genetice (moștenite). Prevalența pe parcursul vieții a fobiilor specifice în întreaga lume variază între 3% și 15%, temerile și fobiile legate de înălțime și de animale fiind cele mai frecvente [6].

Deși debutează adesea în copilărie, incidența lor este maximă în timpul vârstei mijlocii și la bătrânețe. Fobiile persistă timp de mai mulți ani în 10-30% din cazuri și sunt puternic predictive pentru apariția altor tulburări de anxietate, de dispoziție și de consum de substanțe [6].

Fobiile specifice pot debuta în urma a diverși factori:

• Experiențe traumatizante: cineva care are un accident de mașină poate dezvolta o frică de a conduce.
• Urmărind teamă unei alte persoane în aceeași situație: un copil care crește cu o mamă care se teme de câini poate ajunge să dezvolte aceeași fobie.
• După informarea în legătură cu situație care poate fi periculoasă: după accidentul din 11/9 din SUA unii oameni au dezvoltat frică de zbor.

Fobiile pot afecta semnificativ viața persoanelor prin:

• Izolare socială
• Tulburări ale dispoziției (de ex. depresie și alte tulburări de anxietate)
• Abuzul de substanțe
• Tensiune asupra celor dragi.

Agorafobia este teama de a se afla în situații în care scăparea ar putea fi dificilă sau jenantă, sau în care ajutorul ar putea să nu fie disponibil în caz de simptome de panică. Agorafobia este corelată cu teama excesivă in două sau mai multe dintre următoarele situații:

• Utilizarea mijloacelor de transport în comun;
• Prezența în spații deschise;
• Prezența în locuri închise;
• Statul la coadă sau prezența într-o mulțime;
• Prezența în afara casei.

Agorafobia netratată poate duce la incapacitatea ca persoana respectivă să iasă din casă.

Sugestiile pentru gestionarea fobiilor specifice le includ pe cele generale pentru gestionarea anxietății, cu anumite specificități:

• Tratament medical – acesta poate include antidepresive, benzodiazepine și betablocante.
• Terapie cognitiv-comportamentală pentru identificarea gândurilor negative și restructurarea acestora.
• Terapia prin expunere (una dintre cele mai des folosite terapii în fobiile specifice, ce funcționează în 80-90% din cazuri) poate fi realizată:
  • In vivo. Confruntare cu obiectul sau situația generatoare de anxietate într-un cadru real, într-un mod sigur și controlat.
  • Bazat pe imaginație. Vă imaginați obiectul sau situația temută pentru a porni frica și anxietatea și pentru a învață sa o gestionati.
  • Cu ajutorul realității virtuale, într-un mediu sigur și controlat [7].

Ce este tulburarea de anxietate socială?

Acesta se manifesta printr-o anxietate și un disconfort semnificativ în interacțiunile sociale ce cauzează probleme în funcționarea zilnică și durează cel puțin șase luni.

Teama este intensă, generează sentimentul de lipsă de control și poate interfera cu mersul la serviciu, școală sau activitățile zilnice. Îngrijorarea poate apărea cu săptămâni înainte ca situația să se întâmple.

Tulburarea debutează adesea la sfârșitul copilăriei și poate semăna cu timiditatea extremă. Este mai frecventă la femei decât la bărbați, iar această diferență de gen este mai pronunțată la adolescenți și adulți tineri. Fără tratament poate dura mulți ani sau chiar toată viața [8].

Ce este tulburarea de anxietate de separare?

Tulburare de anxietate de separare se manifestă cu anxietate excesivă legată de separarea de cei de care persoana este atașată. Sentimentul depășește ceea ce este adecvat pentru vârsta persoanei, persistă (cel puțin patru săptămâni la copii și șase luni la adulți) și cauzează probleme de funcționare.

O persoană cu tulburare de anxietate de separare:

• Poate fi îngrijorată în mod persistent cu privire la pierderea persoanei cele mai apropiate;
• Poate fi reticentă sau refuza să iasă sau să doarmă departe de casă sau fără acea persoană;
• Poate avea coșmaruri legate de separare.

Simptomele de anxietate se dezvoltă adesea în copilărie, dar pot continua până la vârsta adultă.

Factorii de risc pot include:

• Pierderi care duc la separare, cum ar fi boala sau moartea unei persoane dragi, pierderea unui animal de companie iubit, divorțul părinților, mutarea;
• Anumite temperamente sunt mai predispuse decât altele la tulburări de anxietate;
• Antecedente familiale, inclusiv rude apropiate care au probleme cu anxietatea sau o tulburare de anxietate, ceea ce indică faptul că aceste trăsături ar putea fi moștenite;
• Probleme de mediu, cum ar fi unele situații care implică o separare [9].

Ce este mutismul selectiv?

Copiii cu mutism selectiv nu vorbesc în anumite situații cum ar fi la școală, chiar dacă vorbesc în altele, precum în preajma membrilor familiei apropiate. Este diagnosticată drept tulburare cand intalnește mai multe criterii, printre care:

• Durată de cel puțin o lună;
• Lipsa de comunicare interferează cu realizarea educațională sau profesională sau cu comunicarea socială;
• Nu se poate atribui unei lipse de cunoaștere sau de confort în ceea ce privește limba vorbită;
• Mutismul nu se explică mai bine printr-o tulburare de comunicare (de exemplu, tulburare de fluență cu debut în copilărie) sau exclusiv prin prezența unei tulburări din spectrul autist, a schizofreniei sau a unei alte tulburări psihotice.

Lipsa vorbirii poate avea, de asemenea, consecințe semnificative la școală, ducând la probleme academice și la izolare socială. Mulți copii cu mutism selectiv se confruntă, de asemenea, cu timiditate excesivă și anxietate socială ridicată. Cu toate acestea, ei au, de obicei, abilități lingvistice normale.

Cauzele pot fi multiple:

• Factori psihologici, cum ar fi fobia socială, anxietatea de separare și tulburarea obsesiv-compulsivă;
• Predispoziția ereditară sau genetică a mutismului selectiv și a tulburării de anxietate socială;
• Factori familiali și de mediu, cum ar fi oportunitățile reduse de contact social, stilul parental sau comportamentele de evitare consolidată;
• Vulnerabilități neurologice, cum ar fi întârzieri în atingerea vorbelor, a limbajului sau a reperelor motorii fine și grosiere;
• Răspunsul hiperactiv al sistemului nervos autonom care are impact asupra răspunsurilor fiziologice, senzoriale și emoțional-comportamentale;
• Temperamentul timid [10].

Mutismul selectiv începe, de obicei, înainte de vârsta de 5 ani, dar este posibil să nu fie identificat până când copilul intră la școală. Mulți copii vor depăși mutismul selectiv. Intervenția timpurie este esențială pentru remediere și poate implica expertiza unul logoped, psiholog și psihiatru.

Rolul NADH în gestionarea anxietății

NADH este un supliment alimentar eficient și sigur, cu rol în prevenirea și ameliorarea diverselor afecțiuni, care susține sănătatea psihică prin acțiunea sa asupra diverșilor transmițători chimici.

Cunoscut de asemenea drept Coenzima-1, NADH este forma biologică a hidrogenului care reacționează cu oxigenul din celule rezultând energie.

Pentru mai multe informații despre NADH, accesați acest link. Pentru mai multe informații despre impactul NADH în sănătatea mintală, click aici.

Aflați mai multe despre rolul NADH în mecanismul altor neurotransmițători.

Concluzii

Anxietatea, una dintre cele mai des întâlnite tulburări psihologice, are multe forme de manifestare.

Înțelegând diversele subtipuri, putem crește nivelul de conștientizare și reduce stigma, îmbunătățind nu doar viața noastră din perspectiva de pacienți, ci și contribuind la dezvoltarea unei comunități mai înțelegătoare.

Referințe

1. U.S. Department of Health and Human Services. (n.d.). Generalized anxiety disorder: When worry gets out of Control. National Institute of Mental Health.
2. Ruscio AM, Hallion LS, Lim CCW, et al. Cross-sectional Comparison of the Epidemiology of DSM-5 Generalized Anxiety Disorder Across the Globe. JAMA Psychiatry. 2017;74(5):465–475. doi:10.1001/jamapsychiatry.2017.0056
3. Cackovic C, Nazir S, Marwaha R. Panic Disorder. 2023 Aug 6. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan–.
4. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/panic-attacks/symptoms-causes/syc-20376021
5. Phobia. Harvard Health. (2024, May 7). https://www.health.harvard.edu/a_to_z/phobia-a-to-z
6. Eaton WW, Bienvenu OJ, Miloyan B. Specific phobias. Lancet Psychiatry. 2018 Aug;5(8):678-686. doi: 10.1016/S2215-0366(18)30169-X.
7. Moore, M. (2021, June 15). Specific phobia treatment. Psych Central.
8. U.S. Department of Health and Human Services. (n.d.-b). Social anxiety disorder: More than just shyness. National Institute of Mental Health.
9. Mayo Foundation for Medical Education and Research. (2021, April 5). Separation anxiety disorder. Mayo Clinic.
10. American Speech-Language-Hearing Association. (n.d.). Selective mutism. American Speech-Language-Hearing Association.