Care este legătura dintre somn și diabet?

Care este legătura dintre somn și diabet?

Există o asociere bidirecțională între somn și diabetul de tip 2. Diabetul poate duce la perturbări ale somnului, la fel cum somnul deficitar crește probabilitatea de a dezvolta diabet [1]. Pacienții cu diabet prezintă frecvent simptome precum sete și urinare frecventă, care pot interfera cu somnul [2]. În plus, modificările nivelului de zahăr din sânge pe parcursul nopții pot provoca treziri nocturne și tulburări de somn [3,4].

Relația dintre somnul insuficient și creșterea indicelui de masă corporală (IMC) este semnificativă. Obezitatea, fluctuațiile de greutate și afecțiunile cognitive contribuie la o calitate slabă a somnului [5]. Exercițiile fizice pot preveni afectarea cognitivă indusă de privarea de somn și comportamentele asemănătoare anxietății prin multiple căi [6]. Privarea de somn poate fi prevenită cu ajutorul unui program de somn consecvent.

Somnul, atât cantitativ, cât și calitativ, afectează metabolismul persoanelor, ceea ce poate duce la dezvoltarea de diabet de tip 2 [7].

Care sunt mecanismele prin care somnul deficitar crește riscul de diabet?

Impactul Insomniei Cronice (Calitatea Somnului)

Insomnia cronică este asociată cu un risc crescut de diabet. Mecanismele sunt legate de activarea cronică a axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale și perturbarea acută a metabolismului glucozei [8].

Insomnia cronică:

• activează sistemele de răspuns la stres ale organismului,
• ridică nivelul de cortizol care menține corpul într-o stare de alertă,
• perturbă modul în care organismul prelucrează glucoza.

Când mintea e neliniștită, corpul produce mai mulți hormoni de stres (cortizol și adrenalină) pentru a  menține starea de vigilență. Acești hormoni stimulează eliberarea de glucoză în fluxul sanguin pentru a furniza energie rapidă [8].

Pe măsură ce acest tipar se repetă, pancreasul trebuie să lucreze mai mult pentru a produce suficientă insulină. În cele din urmă, aceste influențe contribuie la dezvoltarea diabetului de tip 2 [9].

Impactul Privării Cronice de Somn (Cantitatea Somnului)

În timp ce insomnia afectează calitatea somnului, privarea de somn se referă la o durată insuficientă de somn (mai puțin de 6-7 ore pe noapte) [10].

Pierderea câtorva ore de somn într-o singură noapte poate reduce capacitatea organismului de a regla glicemia a doua zi. Motivul este simplu: metabolismul glucozei urmează un tipar zilnic, iar somnul are un rol esențial în resetarea și susținerea acestui ritm [11].

Fără un somn adecvat, procesarea glucozei devine lentă, iar celulele răspund mai puțin eficient la insulină [12].

Mai mult, privarea de somn afectează și creierul. Zonele responsabile de luarea deciziilor și controlul impulsurilor devin mai puțin active, iar centrele de recompensă devin mai receptive [13].

În acest fel, privarea de somn are impact atât asupra riscului pe termen lung [14] de diabet, prin:

• afectarea metabolismului,
• slăbirea eficacității insulinei,
• promovarea unui stil de viață și dietă incorecte.

Privarea de somn creează predispoziții pentru consumul de alimente, bogate în calorii, noaptea târziu sau pe parcursul zilei următoare, ceea ce reprezintă un factor de risc pentru diabet [15].

Resurse și suport pentru pacienți

Dacă sunteți diabetic sau pre-diabetic și observați că somnul deficitar vă afectează controlul glicemic sau pofta de mâncare, o evaluare a somnului ar putea să vă fie de ajutor. Programați-vă acum la o consultație contactând recepția Institutului RoNeuro la numărul de telefon 0374 46 2222, luni și marți între orele 08:00 – 19:00, iar de miercuri până vineri între orele 08:00 – 18:00. 

La momentul programării, puteți opta și pentru consultație neurologică gratuită, decontată prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate. 

Programări online neurologie

Locuiți într-o zonă izolată sau nu vă puteți deplasa la clinică? Institutul RoNeuro oferă și opțiunea de telemedicină.

Cum anume insomnia favorizează rezistența la insulină?

Impactul insomniei asupra rezistenței la insulină este documentat în studii clinice care măsoară modificări acute ale metabolismului glucozei și ale nivelurilor de cortizol în răspuns la privarea de somn [16].

Insomnia contribuie la rezistența la insulină prin:

• Creșterea nivelului de cortizol (hormonul stresului),
• Eliberarea depozitelor de glucoză în sânge,
• Reducerea sensibilității celulelor la insulină.

Pe de altă parte, insomnia și somnul insuficient favorizează:

• Apariția inflamațiilor cronice,
• Perturbarea semnalizării insulinei,
• Reducerea absorbției glucozei de către celule.

Insomnia reduce timpul petrecut în somnul lent, etapa profundă de restaurare în care organismul repară țesuturile și echilibrează hormonii legați de metabolism [17].

Fără un somn profund suficient, organismul devine mai puțin eficient în utilizarea insulinei și menținerea stabilității glucozei.

Efect reversibil: Îmbunătățirea somnului, chiar și parțială, poate contribui la restabilirea sensibilității la insulină. Gestionarea insomniei este, prin urmare, o parte integrantă a prevenției și managementului diabetului.

Cum este modificat apetitul în urma dezechilibrului hormonal?

Atunci când somnul este perturbat, apare un dezechilibru al hormonilor care stimulează foamea (ghrelina) și reduc senzația de sațietate  (leptina) [18]. Apetitul este modificat prin:

• Stare crescută de foame,
• Stare scăzută de sațietate,
• Pofte orientate către alimente bogate în zahăr și grăsimi.

Așadar, corpul simte mai multă foame, dar primește semnale mai slabe pentru a înceta să mănânce. Somnul deficitar modifică și poftele, orientându-ne către alimente bogate în zahăr și grăsimi, care oferă explozii temporare de energie, crescând nivelul glicemiei [19].

Acest efect este demonstrat în studii clinice experimentale de privare de somn, care măsoară modificări consistente ale nivelurilor hormonale și ale activității cerebrale legate de recompensă [18,19]. Este unul dintre mecanismele cele mai bine stabilite care leagă somnul de riscul metabolic.

Nu este doar „lipsă de voință”: Pofta crescută pentru alimente dulci și grase este un răspuns biologic direct la lipsa somnului. Creierul, epuizat, caută combustibil rapid [19].

Mâncați mai mult dar nu vă simțiți sătui: Corpul emite semnale mai puternice de foame (ghrelină crescută) și semnale mai slabe de stop (leptină scăzută). Rezultatul este consumul involuntar crescut de calorii [18].

Agravează rezistența la insulină: Modificările hormonale legate de somn afectează direct insulina. Nivelurile crescute de grelină pot reduce sensibilitatea la insulină, în timp ce scăderea concentrației de leptină este asociată cu o depozitare mai mare a grăsimilor și încetiniri metabolice [20].

În timp, aceste tipare hormonale contribuie atât la creșterea în greutate, cât și la reglarea deficitară a glucozei – doi factori de risc majori pentru diabet [21].

Care este impactul somnului asupra greutății corporale și a diabetului?

Greutatea corporală este un factor de risc major pentru dezvoltarea diabetului de tip 2, iar somnul joacă un rol regulator crucial în această ecuație [22]. Relația este multifațetată și acționează atât prin mecanisme metabolice, cât și comportamentale.

Somnul insuficient (mai puțin de 7 ore pe noapte) perturbă echilibrul hormonal crescând foamea și scăzând sațietatea, slăbește autocontrolul și reduce motivatia pentru exercițiu fizic. Aceste modificări duc la o acumulare mai ușoară de greutate [23].

Grăsimea depusă din cauza somnului deficitar este mai dăunătoare: Ea tinde să fie de tip visceral (în jurul organelor) și produce molecule inflamatorii care perturbă direct semnalizarea insulinei și procesarea glucozei [24-25].

Prioritizarea somnului este o strategie metabolică: Îmbunătățirea somnului nu este doar pentru odihnă; este o interventie directă care poate sparge acest cerc vicios, sprijinind atât controlul greutății, cât și sensibilitatea la insulină.

Pentru a înțelege mai bine legătura dintre calitatea somnului si riscul de diabet, precum și de alte afecțiuni, urmăriți podcast-ul ‘EuDormBine’. Pornind de la concluziile Studiului Național despre Somn realizat de Confort Merino și Institutul RoNeuro, acesta explorează efectele lipsei odihnei de calitate asupra corpului și minții:

Îmbunătățirea somnului pentru prevenirea și gestionarea diabetului

Îmbunătățirea calității și duratei somnului poate reduce semnificativ riscul de diabet și poate ajuta persoanele cu diabet să își gestioneze afecțiunea mai eficient. Următoarele strategii oferă modalități practice [26] de a consolida obiceiurile de somn:

• Creați un program constant de somn. Aceasta se poate realiza cu ajutorul unui program de trezire și culcare la ore fixe.
• Stabiliți o rutină relaxantă înainte de somn. Pentru gestionarea glicemiei, cele mai importante sunt regularitatea orelor de somn (care sincronizează ceasul intern) și reducerea expunerii la lumină albastră seara (care perturbă producția de melatonină și metabolismul glucozei).
• Limitați timpul petrecut în fața ecranelor înainte de culcare. Se recomandă întreruperea activităților cu cel puțin 1-2 ore înainte de culcare, deoarece lumina albastră de la telefoane, tablete sau calculatoare poate interfera cu cu ciclul somn-veghe.
• Optimizați mediul de somn. Dormitorul este recomandat să fie întunecat, silențios și răcoros, deoarece o temperatură optimă poate îmbunătăți calitatea somnului.
• Reduceți consumul de cofeină și mâncatul târziu în noapte. O reducere a consumului de cofeină după-amiaza și un interval de 3 ore între ultima masă și somn poate îmbunătății calitatea somnului semnificativ.
• Faceți exerciții fizice regulate în timpul zilei. Exercițiul fizic îmbunătățește sensibilitatea la insulină și calitatea somnului, dar trebuie evitat în 2-3 ore înainte de culcare.

Dacă ați implementat aceste strategii și tot experimentați somnolență diurnă, oboseală cronică sau dificultăți în controlul glicemic, acesta poate fi un semn al unei tulburări medicale a somnului (precum apneea obstructivă de somn, frecventă în diabet). În acest caz, o evaluare specializată este esențială.

Prin adoptarea acestor strategii, vă puteți îmbunătăți atât sănătatea metabolică, cât și bunăstarea generală [27].

Concluzii

Legătura dintre somn și diabet este complexă. Insomnia și privarea de somn perturbă reglarea glucozei, cresc hormonii de stres, cresc pofta de mâncare și promovează creșterea în greutate – toate acestea favorizând riscul de a dezvolta diabet de tip 2.

Din acest motiv, prioritizarea obiceiurilor de somn sănătoase întărește capacitatea organismului de a regla glicemia și susține rezistența metabolică pe termen lung.

Înțelegerea acestei relații este esențială: somnul nu este doar o pauză nocturnă, ci o piatră de temelie a unei sănătăți bune. Acordând somnului atenția pe care o merită, putem face pași semnificativi pentru prevenirea diabetului.

Referințe

1. Martínez-Cerón E, Barquiel B, Bezos AM, et al. Effect of Continuous Positive Airway Pressure on Glycemic Control in Patients with Obstructive Sleep Apnea and Type 2 Diabetes. A Randomized Clinical Trial. Am J Respir Crit Care Med. 2016;194(4):476-485. doi:10.1164/rccm.201510-1942OC. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26910598/
2. Lou P, Chen P, Zhang L, et al. Relation of sleep quality and sleep duration to type 2 diabetes: a population-based cross-sectional survey. BMJ Open. 2012;2(4):e000956. Published 2012 Aug 7. doi:10.1136/bmjopen-2012-000956. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22872722/
3. Ohkuma T, Fujii H, Iwase M, et al. Impact of sleep duration on obesity and the glycemic level in patients with type 2 diabetes: the Fukuoka Diabetes Registry. Diabetes Care. 2013;36(3):611-617. doi:10.2337/dc12-0904. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23150286/
4. Khushaim RH, Alyousef AB, Alqhtani MA, Almutawa AS, Bin Abdulrahman KA. Relationship Between Poor Sleep Quality and Body Mass Index Among University Students at Imam Mohammad Ibn Saud Islamic University. Cureus. 2025;17(3):e80327. doi:10.7759/cureus.80327. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10693913/
5. Khushaim RH, Alyousef AB, Alqhtani MA, Almutawa AS, Bin Abdulrahman KA. Relationship Between Poor Sleep Quality and Body Mass Index Among University Students at Imam Mohammad Ibn Saud Islamic University. Cureus. 2025;17(3):e80327. doi:10.7759/cureus.80327. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40206897/
6. Zhao Y, Huang B, Yu Y, et al. Exercise to prevent the negative effects of sleep deprivation: A systematic review and meta-analysis. Neurosci Biobehav Rev. 2023;155:105433. doi:10.1016/j.neubiorev.2023.105433. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37898446/
7. Darraj A. The Link Between Sleeping and Type 2 Diabetes: A Systematic Review. Cureus. 2023;15(11):e48228. Published 2023 Nov 3. doi:10.7759/cureus.48228. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10693913/
8. Ryan S. Sleep and diabetes. Curr Opin Pulm Med. 2018;24(6):555-560. doi:10.1097/MCP.0000000000000524. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30138125/
9. Lee DY, Jung I, Park SY, et al. Sleep Duration and the Risk of Type 2 Diabetes: A Community-Based Cohort Study with a 16-Year Follow-up. Endocrinol Metab (Seoul). 2023;38(1):146-155. doi:10.3803/EnM.2022.1582. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36740966/
10. Kim NH, Shin DH, Kim HT, Jeong SM, Kim SY, Son KY. Associations between Metabolic Syndrome and Inadequate Sleep Duration and Skipping Breakfast. Korean J Fam Med. 2015;36(6):273-277. doi:10.4082/kjfm.2015.36.6.273. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4666861/
11. Briançon-Marjollet A, Weiszenstein M, Henri M, Thomas A, Godin-Ribuot D, Polak J. The impact of sleep disorders on glucose metabolism: endocrine and molecular mechanisms. Diabetol Metab Syndr. 2015;7:25. Published 2015 Mar 24. doi:10.1186/s13098-015-0018-3. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4381534/
12. Grandner MA, Seixas A, Shetty S, Shenoy S. Sleep Duration and Diabetes Risk: Population Trends and Potential Mechanisms. Curr Diab Rep. 2016;16(11):106. doi:10.1007/s11892-016-0805-8. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5070477/
13. Gujar N, Yoo SS, Hu P, Walker MP. Sleep deprivation amplifies reactivity of brain reward networks, biasing the appraisal of positive emotional experiences. J Neurosci. 2011;31(12):4466-4474. doi:10.1523/JNEUROSCI.3220-10.2011. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3086142/
14. Yin X, Bao W, Ley SH, et al. Sleep Characteristics and Long-Term Risk of Type 2 Diabetes Among Women With Gestational Diabetes. JAMA Netw Open. 2025;8(3):e250142. Published 2025 Mar 3. doi:10.1001/jamanetworkopen.2025.0142. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11883505/
15. Shan Z, Ma H, Xie M, et al. Sleep duration and risk of type 2 diabetes: a meta-analysis of prospective studies. Diabetes Care. 2015;38(3):529-537. doi:10.2337/dc14-2073. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25715415/
16. Yamamoto N, Yamanaka G, Ishizawa K, et al. Insomnia increases insulin resistance and insulin secretion in elderly people. J Am Geriatr Soc. 2010;58(4):801-804. doi:10.1111/j.1532-5415.2010.02794.x. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/20398173/
17. Newsom R, Singh A. Slow-Wave Sleep. Sleep Foundation, 2023. Available at: https://www.sleepfoundation.org/stages-of-sleep/slow-wave-sleep
18. Greer SM, Goldstein AN, Walker MP. The impact of sleep deprivation on food desire in the human brain. Nat Commun. 2013;4:2259. doi:10.1038/ncomms3259. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3763921/
19. Sharma S, Kavuru M. Sleep and metabolism: an overview. Int J Endocrinol. 2010;2010:270832. doi:10.1155/2010/270832. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2929498/
20. Pulkkinen L, Ukkola O, Kolehmainen M, Uusitupa M. Ghrelin in diabetes and metabolic syndrome. Int J Pept. 2010;2010:248948. doi:10.1155/2010/248948. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2911592/
21. Kracht CL, Chaput JP, Martin CK, Champagne CM, Katzmarzyk PT, Staiano AE. Associations of Sleep with Food Cravings, Diet, and Obesity in Adolescence. Nutrients. 2019;11(12):2899. doi:10.3390/nu11122899. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6950738/
22. Garg C, Daley SF. Obesity and Type 2 Diabetes. [Updated 2025 Jun 12]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available at: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK592412/
23. Cooper CB, Neufeld EV, Dolezal BA, Martin JL. Sleep deprivation and obesity in adults: a brief narrative review. BMJ Open Sport Exerc Med. 2018;4(1):e000392. doi:10.1136/bmjsem-2018-000392. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6196958/
24. Hardy OT, Czech MP, Corvera S. What causes the insulin resistance underlying obesity?. Curr Opin Endocrinol Diabetes Obes. 2012;19(2):81-87. doi:10.1097/MED.0b013e3283514e13. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4038351/
25. Dhokte S, Czaja K. Visceral Adipose Tissue: The Hidden Culprit for Type 2 Diabetes. Nutrients. 2024;16(7):1015. Published 2024 Mar 30. doi:10.3390/nu16071015. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11013274/
26. National Health Services, How to fall asleep faster and sleep better. Available at: https://www.nhs.uk/every-mind-matters/mental-wellbeing-tips/how-to-fall-asleep-faster-and-sleep-better/
27. Mayo Foundation for Medical Education and Research, Sleep tips: 6 steps to better sleep. Available at: https://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/adult-health/in-depth/sleep/art-20048379