Tulburările de atașament

Ce sunt tulburările de atașament?

Atașamentul poate fi înțeles ca fiind apropierea emoțională durabilă care leagă familiile pentru a-i pregăti pe copii pentru independență și pentru relații sănătoase în viitor [1].

Tulburările de atașament reprezintă dificultăți emoționale și comportamentale care apar atunci când legătura afectivă dintre copil și părinți (îngrijitori) nu se formează adecvat, acestea putând influența modul în care copilul se raportează la sine și la ceilalți, generând insecuritate, teamă de abandon sau dificultăți în relații [2].

Înțelegerea modului în care se dezvoltă atașamentul, a tipurilor de atașament care apar și a consecințelor lor pe termen lung este esențială pentru dezvoltarea unor intervenții eficiente și a unor strategii terapeutice.

Indiferent de tipul de tulburare de atașament, intervenția precoce prin terapii specializate este esențială pentru a reconstrui legătura părinte-copil și a preveni complicații pe termen lung. Terapia are un rol esențial în înțelegerea și vindecarea acestor răni emoționale, ajutând copilul să dezvolte încredere, stabilitate emoțională și relații sănătoase bazate pe siguranță și empatie.

Cum se dezvoltă atașamentul în copilărie?

Atașamentul începe în primele etape ale vieții, formându-se între sugar și mamă sau un îngrijitor. Prin interacțiuni repetate, sugarii învață cu ajutorul simțurilor cultivându-și aptitudinile de a se mișca și a explora [2]. Între 3 și 9 luni, bebelușii își concentrează treptat atenția asupra fețelor [3].

Atașamentul se dezvoltă ca un sistem comportamental adaptiv care asigură apropierea sugarului de o figură protectoare, sporind supraviețuirea din punct de vedere evolutiv. Astfel, ei încep să înțeleagă faptul că obiectele și părinții există chiar atunci când nu pot fi văzuți în imediata apropiere [4,5].

Formarea atașamentului este determinată de calitatea emoțională a interacțiunilor dintre părinte și copil [6,7]. Stabilitatea acestei relații în timpul dezvoltării timpurii influențează reglarea emoțională viitoare, rezistența la stres și capacitatea de a forma relații cu ceilalți [8].

Care sunt tipurile de atașament?

Teoria atașamentului identifică următoarele modele distincte de atașament:

• Sigur,
• Nesigur-evitant (sau anxios-evitant),
• Nesigur-ambivalent (anxios-ambivalent),
• Dezorganizat.

Atașamentul sigur

Atașamentul sigur e caracterizat printr-un echilibru între explorare și dependență. În această situație copiii se bazează pe îngrijitor/părinte pentru a explora mediul, manifestând suferință la separare, dar căutând confort la reuniune. Copiii dezvoltă încredere, competență socială și stabilitate emoțională [9,10].

Dezvoltarea acestuia poate fi incurajata prin afecțiune constantă, răspuns rapid la nevoile lor, stabilitate emoțională și un mediu previzibil. Comunicarea empatică,  și validarea emoțiilor contribuie la formarea unei legături bazate pe încredere și siguranță.

Atașamentul nesigur-evitant

Atașamentul nesigur-evitant este caracterizat prin tendința copilului de a evita apropierea emoțională, minimizând nevoia de sprijin. Copilul pare independent, dar ascunde teama de respingere, rezultată din experiențe în care încercările de apropiere au fost ignorate sau respinse de către părinți/îngrijitori [11]. Stilurile de atașament nesigur au fost asociate cu dezvoltarea și menținerea simptomelor paranoide și depresive [12,13].

Atașamentul nesigur-ambivalent

Atașamentul nesigur-ambivalent apare atunci când părinții sunt inconsecvenți, uneori grijulii, alteori neglijenți. În această situație copiii devin anxioși și nesiguri în ceea ce privește disponibilitatea confortului [14]. Copiii cu atașament nesigur sunt mai puțin flexibili din punct de vedere comportamental decât copiii cu atașament sigur [15].

Ei se pot agăța excesiv de îngrijitori, dar se pot opune și calmării, reflectând conflictul interior. Atașamentul nesigur-ambivalent favorizează o dependență sporită, la teama de abandon și dificultăți în gestionarea emoțiilor [16].

Atașamentul dezorganizat

Atașamentul dezorganizat este probabil cel mai îngrijorător tip, uneori asociat cu abuzul, neglijare sau atunci când figura de atașament (părinte/îngrijitor) este percepută atât ca o sursă de confort, cât și ca o sursă de frică [17].

Copiii pot părea confuzi sau dezorientați, sugerând un conflict intern între instinctul de a căuta confort și teama de îngrijitor [18]. Atașamentul dezorganizat și nesigur reprezintă un factor de risc în dezvoltarea ulterioară a psihopatologiei [19].

Resurse și suport pentru pacienți

Dacă bănuiți că dumneavoastră, copilul dumneavoastră sau un alt membru al familiei se confruntă cu dificultăți legate de atașament, precum anxietate în relații, teamă de abandon, dificultăți de apropiere emoțională, retragere sau probleme de reglare a emoțiilor, programați-vă acum la o consultație contactând recepția Institutului RoNeuro la numărul de telefon 0374 46 2222, luni și marți între orele 08:00 – 19:00, iar de miercuri până vineri între orele 08:00 – 18:00. 

La momentul programării, puteți opta și pentru consultație neurologică gratuită, decontată prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate. 

Programări online neurologie

Locuiți într-o zonă izolată sau nu vă puteți deplasa la clinică? Institutul RoNeuro oferă și opțiunea de telemedicină.

Care sunt riscurile pe termen lung ale atașamentelor nesănătoase?

Consecințele atașamentului nesigur sau dezorganizat se pot extinde mult dincolo de copilărie, influențând bunăstarea psihologică și relațiile interpersonale [20]. Atașamentul nesigur este un factor de risc pentru anxietate, depresie, stimă de sine scăzută și dificultăți în reglarea emoțiilor [21].

Copiii care nu reușesc să formeze atașamente sigure își creează un sentiment de nevrednicie sau teamă de respingere. Aceste modele pot conduce la anxietate cronică și o tendință de a anticipa abandonul sau trădarea [22,23].

Pe măsură ce cresc, astfel de indivizi se pot confrunta cu dificultăți în a avea încredere în parteneri, prieteni sau figuri de autoritate, ceea ce le complică capacitatea de a forma relații sănătoase. În adolescență și la vârsta adultă, tulburările de atașament se pot manifesta prin evitarea intimității, detașare emoțională sau dependență excesivă de ceilalți pentru validare [24].

Studiile au arătat o corelație semnificativă între perturbările timpurii ale atașamentului și problemele ulterioare de sănătate mintală [25].

Cum poate fi corectat atașamentul nesigur?

Cu sprijin și intervenție adecvate, atașamentul nesigur poate fi corectat sau atenuat. Elementul central al acestui proces este dezvoltarea „securității câștigate”, un concept care descrie modul în care indivizii pot obține un atașament sigur mai târziu în viață prin relații noi, stabile și receptive emoțional [26]. Cele mai utilizate metode sunt:

• terapia de interacțiune părinte-copil;
• intervenții parentale bazate pe atașament;
• terapia informată de traume;
• terapia cognitiv-comportamentală;
• terapia familială centrată pe emoții.

Diverse intervenții psihologice sunt utilizate pentru îmbunătățirea echilibrului emoțional și a comunicării dintre îngrijitori/părinți și copii [27]. Astfel, pentru sugari și copii mici, programe precum terapia de interacțiune părinte-copil [28] sau intervențiile parentale bazate pe atașament [29], pun accentul pe învățarea îngrijitorilor cum să răspundă constant și sensibil la indiciile emoționale ale copilului lor.

Pentru copiii mai mari și adolescenți, metodele terapeutice precum terapia informată de traume [30], terapia cognitiv-comportamentală [31] și terapia familială centrată pe emoții [32] pot ajuta la reformularea modelelor de lucru interne maladaptative.

Aceste terapii promovează conștientizarea de sine, reglarea emoțională și tipare relaționale mai sănătoase. Dintre acestea, terapia familială joacă un rol esențial în abordarea tulburărilor de atașament, deoarece problemele de atașament nu sunt izolate ci ele se regăsesc încorporate în dinamica familială.

Rolul terapiei familiale

Abordarea terapiei familiale sistemice [33] privește simptomele copilului ca o expresie a disfuncției relaționale în cadrul unității familiale cu scopul de a consolida legăturile emoționale, de a îmbunătăți comunicarea și de a repara rupturile de încredere [34].

Terapeuții pot folosi terapia familială bazată pe atașament [35], care se concentrează pe reconstruirea conexiunilor sigure părinte-copil prin dialoguri emoționale structurate și înțelegere empatică [36].

Mai mult, terapia familială îi ajută pe părinți să învețe cum să își regleze propriile emoții, reducând probabilitatea unor răspunsuri reactive sau punitive la suferința copilului lor. Acest lucru creează un mediu mai stabil în care copiii pot experimenta o îngrijire constantă și pot dezvolta comportamente de atașament sigure [37,38].

Concluzii

Tulburările de atașament în copilărie reprezintă una dintre cele mai importante provocări în psihologia dezvoltării și sănătatea mintală.

Atașamentele sigure încurajează încrederea și empatia, în timp ce atașamentele nesigure sau dezorganizate cresc riscul de instabilitate emoțională, anxietate, depresie și dificultăți în relații.

Cu toate acestea, atașamentul este un sistem dinamic și reparabil. Prin îngrijire receptivă, intervenție terapeutică și sprijin familial, copiii se pot îndrepta către modele de atașament mai sănătoase.

Referințe

1. Rees C. Childhood attachment. Br J Gen Pract. 2007;57(544):920-922. doi:10.3399/096016407782317955. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2169321/
2. Hornor G. Attachment Disorders. J Pediatr Health Care. 2019;33(5):612-622. doi:10.1016/j.pedhc.2019.04.017. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31447013/
3. Frank MC, Vul E, Johnson SP. Development of infants’ attention to faces during the first year. Cognition. 2009;110(2):160-170. doi:10.1016/j.cognition.2008.11.010. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2663531/
4. Sullivan R, Perry R, Sloan A, Kleinhaus K, Burtchen N. Infant bonding and attachment to the caregiver: insights from basic and clinical science. Clin Perinatol. 2011;38(4):643-655. doi:10.1016/j.clp.2011.08.011. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3223373/
5. Ainsworth MD, Bell SM. Attachment, exploration, and separation: illustrated by the behavior of one-year-olds in a strange situation. Child Dev. 1970;41(1):49-67. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/5490680/
6. Benoit D. Infant-parent attachment: Definition, types, antecedents, measurement and outcome. Paediatr Child Health. 2004;9(8):541-545. doi:10.1093/pch/9.8.541. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2724160/
7. Karakaş NM, Dağlı FŞ. The importance of attachment in infant and influencing factors. Turk Pediatri Ars. 2019;54(2):76-81. doi:10.14744/TurkPediatriArs.2018.80269. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6666355/
8. Enav Y, Knudtson M, Goldenberg A, Gross JJ. Effect of partner presence on emotion regulation during parent-child interactions. Sci Rep. 2024;14(1):11732. doi:10.1038/s41598-024-60998-4. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11111751/
9. Walsh E, Blake Y, Donati A, Stoop R, von Gunten A. Early Secure Attachment as a Protective Factor Against Later Cognitive Decline and Dementia. Front Aging Neurosci. 2019;11:161. doi:10.3389/fnagi.2019.00161. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6622219/
10. National Collaborating Centre for Mental Health (UK). Children’s Attachment: Attachment in Children and Young People Who Are Adopted from Care, in Care or at High Risk of Going into Care. London: National Institute for Health and Care Excellence (NICE); 2015 Nov. (NICE Guideline, No. 26.) 2, Introduction to children’s attachment. Available at: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK356196/
11. Sagone E, Commodari E, Indiana ML, La Rosa VL. Exploring the Association between Attachment Style, Psychological Well-Being, and Relationship Status in Young Adults and Adults-A Cross-Sectional Study. Eur J Investig Health Psychol Educ. 2023;13(3):525-539. doi:10.3390/ejihpe13030040. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10047625/
12. Trucharte A, Valiente C, Espinosa R, Chaves C. The role of insecure attachment and psychological mechanisms in paranoid and depressive symptoms: An exploratory model. Schizophr Res. 2022;243:9-16. doi:10.1016/j.schres.2022.02.021. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35220038/
13. Dagan O, Groh AM, Madigan S, Bernard K. A Lifespan Development Theory of Insecure Attachment and Internalizing Symptoms: Integrating Meta-Analytic Evidence via a Testable Evolutionary Mis/Match Hypothesis. Brain Sci. 2021;11(9):1226. doi:10.3390/brainsci11091226. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8469853/
14. Cassidy J, Berlin LJ. The insecure/ambivalent pattern of attachment: theory and research. Child Dev. 1994;65(4):971-991. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/7956474/
15. Strand PS, Vossen JJ, Savage E. Culture and Child Attachment Patterns: a Behavioral Systems Synthesis. Perspect Behav Sci. 2019;42(4):835-850. doi:10.1007/s40614-019-00220-3. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6901642/
16. de Sanctis F, Mesurado B. Attachment Style and Empathy in Late children, Adolescents, and Adults: Meta-analytic Review. Int J Psychol Res (Medellin). 2023;15(2):114-129. doi:10.21500/20112084.5409. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10233954/
17. van Ijzendoorn MH, Schuengel C, Bakermans-Kranenburg MJ. Disorganized attachment in early childhood: meta-analysis of precursors, concomitants, and sequelae. Dev Psychopathol. 1999;11(2):225-249. doi:10.1017/s0954579499002035. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16506532/
18. Reisz S, Duschinsky R, Siegel DJ. Disorganized attachment and defense: exploring John Bowlby’s unpublished reflections. Attach Hum Dev. 2018;20(2):107-134. doi:10.1080/14616734.2017.1380055. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5782852/
19. Bosmans G, Borelli JL. Attachment and the Development of Psychopathology: Introduction to the Special Issue. Brain Sci. 2022;12(2):174. doi:10.3390/brainsci12020174. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8870158/
20. Fearon RP, Bakermans-Kranenburg MJ, van Ijzendoorn MH, Lapsley AM, Roisman GI. The significance of insecure attachment and disorganization in the development of children’s externalizing behavior: a meta-analytic study. Child Dev. 2010;81(2):435-456. doi:10.1111/j.1467-8624.2009.01405.x. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/20438450/
21. Mikulincer M, Shaver PR. An attachment perspective on psychopathology. World Psychiatry. 2012;11(1):11-15. doi:10.1016/j.wpsyc.2012.01.003. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3266769/
22. Tsouvelas G, Laious R, Chondrokouki M, Antoniou X, Nikolaidis G. Aspects of Attachment in Relation to Early Maladaptive Schemas in Children Residing in Child Care Facilities. Clin Psychol Psychother. 2025;32(3):e70095. doi:10.1002/cpp.70095. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40460991/
23. Kerns KA, Brumariu LE. Is Insecure Parent-Child Attachment a Risk Factor for the Development of Anxiety in Childhood or Adolescence?. Child Dev Perspect. 2014;8(1):12-17. doi:10.1111/cdep.12054. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3960076/
24. Widom CS, Czaja SJ, Kozakowski SS, Chauhan P. Does adult attachment style mediate the relationship between childhood maltreatment and mental and physical health outcomes?. Child Abuse Negl. 2018;76:533-545. doi:10.1016/j.chiabu.2017.05.002. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28522128/
25. Turner M, Beckwith H, Duschinsky R, et al. Attachment difficulties and disorders. InnovAiT. 2019;12(4):173. doi:10.1177/1755738018823817. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6703996/
26. Martín Quintana JC, Alemán Ramos PF, Morales Almeida P. The Influence of Perceived Security in Childhood on Adult Self-Concept: The Mediating Role of Resilience and Self-Esteem. Healthcare (Basel). 2023;11(17):2435. doi:10.3390/healthcare11172435. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10487025/
27. Law E, Fisher E, Eccleston C, Palermo TM. Psychological interventions for parents of children and adolescents with chronic illness. Cochrane Database Syst Rev. 2019;3(3):CD009660. doi:10.1002/14651858.CD009660.pub4. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6450193/
28. Lieneman CC, Brabson LA, Highlander A, Wallace NM, McNeil CB. Parent-Child Interaction Therapy: current perspectives. Psychol Res Behav Manag. 2017;10:239-256. doi:10.2147/PRBM.S91200. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5530857/
29. Kohlhoff J, Lieneman C, Cibralic S, Traynor N, McNeil CB. Attachment-Based Parenting Interventions and Evidence of Changes in Toddler Attachment Patterns: An Overview. Clin Child Fam Psychol Rev. 2022;25(4):737-753. doi:10.1007/s10567-022-00405-4. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35982272/
30. Yadav G, McNamara S, Gunturu S. Trauma-Informed Therapy. [Updated 2024 Aug 16]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Available at: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK604200/
31. Stiede JT, Trent ES, Viana AG, Guzick AG, Storch EA, Hershfield J. Cognitive Behavioral Therapy for Children and Adolescents with Anxiety Disorders. Child Adolesc Psychiatr Clin N Am. 2023;32(3):543-558. doi:10.1016/j.chc.2022.12.001. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37201966/
32. Seddon JA, Reaume CL, Thomassin K. A six-week group program of emotion focused family therapy for parents of children with mental health challenges: protocol for a randomized controlled trial. BMC Psychiatry. 2025;25(1):131. Published 2025 Feb 14. doi:10.1186/s12888-024-06382-y. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39953468/
33. Desmarouet J, Goldziuk M. La thérapie familiale systémique [Systemic family therapy]. Soins Psychiatr. 2014;(293):16-19. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25095585/
34. Cottrell D, Boston P. Practitioner review: The effectiveness of systemic family therapy for children and adolescents. J Child Psychol Psychiatry. 2002;43(5):573-586. doi:10.1111/1469-7610.00047. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12120854/
35. Diamond G, Diamond GM, Levy S. Attachment-based family therapy: Theory, clinical model, outcomes, and process research. J Affect Disord. 2021;294:286-295. doi:10.1016/j.jad.2021.07.005. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8489519/
36. Ewing ES, Diamond G, Levy S. Attachment-based family therapy for depressed and suicidal adolescents: theory, clinical model and empirical support. Attach Hum Dev. 2015;17(2):136-156. doi:10.1080/14616734.2015.1006384. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25778674/
37. van der Spek N, Dekker W, Peen J, et al. Attachment-Based Family Therapy for Adolescents and Young Adults With Suicide Ideation and Depression. Crisis. 2024;45(1):48-56. doi:10.1027/0227-5910/a000916. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37644809/
38. Diamond G, Russon J, Levy S. Attachment-Based Family Therapy: A Review of the Empirical Support. Fam Process. 2016;55(3):595-610. doi:10.1111/famp.12241. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27541199/