Demența este un sindrom caracterizat prin perturbarea funcțiilor cognitive ale creierului (memorie, gândire, orientare, atenție, limbaj) și prin apariția unor simptome psihice, afectând semnificativ activitățile cotidiene și scăzând capacitatea persoanei de a funcționa independent. Cea mai frecventă formă de demență este boala Alzheimer, responsabilă pentru 60-70% din cazurile diagnosticate. Este o afecțiune specifică vârstei înaintate și cu un caracter progresiv.
Simptomul principal al demenței este tulburarea de memorie. Dacă în fazele incipiente ale bolii memoria pe termen lung a informațiilor din trecut rămâne nealterată, cea pe termen scurt este prima afectată. Pacientul ar putea să uite o discuție purtată de curând, un eveniment sau o întâlnire, ar putea să întrebe de mai multe ori același lucru sau ar putea avea probleme sa își amintească persoane sau nume. O altă caracteristică este și modificarea fluenței vorbirii – dificultăți în a căuta anumite cuvinte, folosirea unui vocabular sărac. Deseori pacienții nu mai reușesc să se orienteze în spații noi, dar și în cele familiare în stadiile avansate.
Pe măsură ce progresează boala, apar greutăți în planificarea și rezolvarea problemelor, devenind dificil să țină socoteala banilor, să-și plătească la timp facturile, chiar și finalizarea unor activități cotidiene precum pregătirea mesei sau menținerea igienei personale.
De cele mai multe ori pacienții cu boala Alzheimer nu conștientizează scăderea performanțelor sau apariția simptomelor, încercând să găsească scuze. Cei care au capacitatea de a înțelege boala ajung de cele mai multe ori să asocieze o tulburare depresivă, lucru care va afecta negativ evoluția bolii. Pe de altă parte, demența se poate complica și cu alte simptome afective, precum agitața psihomotorie, comportament dezinhibat sau tulburări psihotice.
Pe măsură ce simptomele ridică suspiciunea de demență, medicul neurolog va evalua existența unor cauze secundare ale disfuncției cognitive – se va informa despre istoricul medical și medicamentele utilizate de pacient, va recomanda analize de sânge specifice, precum și o evaluare imagistică pentru excluderea unor accidente vasculare cerebrale sau a unor tumori. Ulterior, va indica o evaluare psihologică și psihiatrică riguroasă, care va stabili gradul de afectare cognitivă și funcțională.
Obiectivul tratamentului în demență este menținerea pe o perioadă cât mai îndelungată a autonomiei și calității vieții persoanelor afectate. În acest scop, se vor recomanda atât tratamente farmacologice pentru ameliorarea simptomelor neuropsihiatrice, cât și măsuri de schimbare a stilului de viață – exerciții cognitive (citit, rebus, jocuri de memorie și logică), socializare, activitate fizică regulată sau o dietă bogată în legume, fructe și acizi grași omega 3.
Colectivul Institutului RoNeuro, o echipă multidisciplinară specializată – medici neurologi și psihiatri, psihologi, kinetoterapeuți, oferă pacienților posibilitatea de a fi evaluați și diagnosticați în mod corect, precum și recomandări de tratament specific și adaptat fiecărui pacient.