Când au copiii nevoie de terapie?

Când au copiii nevoie de terapie?

Copilăria și adolescența sunt perioadele dezvoltării emoționale, cognitive și sociale. Deși schimbările de dispoziție și fluctuațiile comportamentale sunt o parte normală a creșterii, unele semne pot indica dificultăți mai profunde care necesită sprijin profesional [1].

Astfel, recunoașterea momentului în care un copil sau un adolescent are nevoie de terapie este esențială pentru promovarea unei dezvoltări sănătoase și prevenirea dificultăților pe termen lung [2].

În acest sens, schimbările de comportament reprezintă cele mai vizibile semne ale unor tulburări emoționale. În timp ce comportamentul greșit ocazional face parte din dezvoltarea normală, problemele persistente sau extreme de comportament necesită o abordare terapeutică [3].

Atunci când stările emoționale devin intense, prelungite, ele interferează cu funcționarea zilnică, reprezentând un factor perturbator. Relațiile cu părinții, colegii și profesorii sunt esențiale pentru dezvoltarea unui copil [4].

Terapiile contribuie la identificarea cauzelor profunde ale dificultăților academice, (emoționale, sociale, cognitive). Abordând aceste probleme subiacente, copiii își pot recâștiga încrederea îmbunătățindu-și procesele de învățare [5].

Care sunt cele mai comune schimbări emoționale la copii?

Cele mai frecvente și importante schimbări emoționale observate la copii și adolescenți sunt:

• Tristețea persistentă,
• Iritabilitatea,
• Retragerea socială.

Tristețea persistentă

Un copil care frecvent înlăcrimat, fără speranță sau dezinteresat de activitățile de care se bucura mai demult, se confruntă cu o suferință emoțională subiacentă [6]. În unele cazuri, aceste simptome pot fi asociate cu depresia, care se manifestă diferit la copii față de adulți [7].

Iritabilitatea

În loc să-și exprime deschis tristețea, copiii și adolescenții pot deveni frustrați, furioși sau reactivi. Izbucnirile emoționale frecvente, reacțiile disproporționate la situații minore sau o dispoziție constant negativă sugerează prezența unor dificultăți în reglarea emoțiilor [8].

Retragerea socială

Un copil care se izolează, evitând prietenii, interacțiunile familiale sau activitățile sociale de care se bucura anterior, devine anxios, având o stimă de sine scăzută. În acest caz, retragerea socială e corelată cu tulburarea de anxietate, în care frica și îngrijorarea determină comportamente de evitare [9].

Aceste schimbări se analizează în funcție de intensitatea și durata de manifestare. Prin urmare, tristețea sau iritabilitatea ocazionale sunt normale, dar dacă ele persistă săptămâni sau luni având un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi, nu ar trebui trecute cu vederea [10].

Resurse și suport pentru pacienți

Dacă copilul dumneavoastră are probleme de comportament corelate cu scăderea performanței școlare, o evaluare a acestor probleme poate fi utilă pentru a înțelege cauzele și a primi recomandări personalizate. Programați-vă acum la o consultație contactând recepția Institutului RoNeuro la numărul de telefon 0374 46 2222, luni și marți între orele 08:00 – 19:00, iar de miercuri până vineri între orele 08:00 – 18:00.

La momentul programării, puteți opta și pentru consultație neurologică gratuită, decontată prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Programări online neurologie

Locuiți într-o zonă izolată sau nu vă puteți deplasa la clinică? Institutul RoNeuro oferă și opțiunea de telemedicină.

Care sunt dificultățile copiilor în relațiile cu părinții, colegii sau profesorii?

Prin interacțiunile cu ceilalți, copiii învață comunicarea, empatia, limitele și abilitățile de rezolvare a problemelor. Atunci când apar dificultăți persistente în aceste relații, ele sugerează prezența unor provocări emoționale sau psihologice subiacente [11], precum:

• Conflicte frecvente cu părinții,
• Refuzul de a comunica,
• Dependență extremă.

Astfel, un copil ar putea deveni neobișnuit de sfidător, distant sau excesiv de sensibil la critici. Aceste tipare reflectă nevoi emoționale nerezolvate, neînțelegeri sau lupte cu identitatea și autonomia în timpul adolescenței [12].

Relațiile cu colegii oferă indicii importante deoarece copiii care au dificultăți în a lega sau menține prietenii, sunt adesea excluși sau se confruntă cu agresiuni ce favorizează sentimente de singurătate, nesiguranță sau respingere [13].

Pe de altă parte, un copil implicat deseori în conflicte cu colegii are dificultăți cu abilitățile sociale și reglarea emoțională. În mediul școlar, relațiile tensionate cu profesorii se manifestă prin lipsă de cooperare, evitare sau ostilitate [14]. De exemplu:

• Un copil care suferă de anxietate evită interacțiunile sociale [15],
• Un copil cu stimă de sine scăzută interpretează greșit situațiile neutre ca fiind negative [16],
• Un copil cu probleme emoționale poate reacționa defensiv sau agresiv [17].

Din aceste considerente, psihoterapia interpersonală [18] poate ajuta copiii și adolescenții să își înțeleagă tiparele interpersonale, îmbunătățindu-și abilitățile de comunicare cu ceilalți.

Care sunt principalele probleme de comportament ale copiilor?

Principalele probleme de comportament observate la copii și adolescenți sunt:

• Agresivitatea,
• Comportamentul opozițional,
• Impulsivitatea.

Agresivitatea

Agresivitatea se poate manifesta prin agresivitate fizică (lovire, împingere), agresivitate verbală (țipete, insulte) sau comportament pasiv-agresiv [19]. Aceste forme au la bază frustrare, furie sau durere emoțională subiacentă pe care copilul nu știe cum să le comunice [20].

Comportamentul opozițional

Comportamentul opozițional este caracterizat prin sfidare frecventă, refuz de a respecta regulile și încercări deliberate de a contesta autoritatea [21].

Deși un anumit nivel de independență și testare a limitelor este normal în timpul adolescenței, opoziția persistentă interferează cu funcționarea zilnică și relațiile [22].

În unele cazuri, acest tipar poate fi asociat cu Tulburarea Opozițională-Provocatoare [23].

Impulsivitatea

Copiii care acționează fără să gândească, se luptă să-și aștepte rândul sau au dificultăți în a-și controla acțiunile se pot confrunta cu provocări legate de atenție și autoreglare [24]. Acest tipar poate fi corelat uneori cu ADHD (Tulburarea de Deficit de Atenție și Hiperactivitate) [25].

Un copil care nu își poate exprima emoțiile verbal o poate face prin comportament, uneori interpretat ca fiind asociat cu ADHD, dar care poate avea și alte cauze, precum dificultăți de reglare emoțională, anxietate, frustrare sau întârzieri în dezvoltarea limbajului. [26]. De exemplu:

• Furia poate masca tristețea sau frica,
• Sfidarea poate reflecta o nevoie de control sau autonomie,
• Impulsivitatea poate indica dificultăți în gestionarea stărilor interne [27].

În aceste cazuri, terapia trebuie să exploreze problemele subiacente prin tehnici precum strategii cognitiv-comportamentale, antrenament de reglare emoțională și consilierea părinților.

De ce scăderea performanței școlare nu are întotdeauna o cauză clară?

Scăderea performanței școlare nu are întotdeauna o cauză evidentă deoarece ea depinde de bunăstarea emoțională și psihologică a unui copil [28]. O scădere bruscă sau treptată a performanței școlare este un semn de avertizare care este corelat prin [29,30]:

• Note mai mici,
• Dificultăți de concentrare sau de îndeplinire a temelor,
• Lipsa motivației sau a interesului pentru învățare,
• Absenteism crescut.

Deși dificultățile academice pot fi uneori atribuite diferențelor de învățare, cum ar fi dislexia sau discalculia [31], factorii emoționali sunt esențiali. De exemplu, anxietatea poate îngreuna concentrarea sau participarea la ore [32].

În alte situații, un copil care se teme de eșec sau judecată, poate evita complet sarcinile. Dificultățile sociale la școală (bullying-ul sau izolarea) pot afecta performanța deoarece un copil care se simte nesigur și nedorit în mediul școlar nu e motivat să se implice din punct de vedere academic [33].

Prin urmare, scăderea performanței indică faptul că respectivul copil se confruntă cu dificultăți care nu sunt imediat vizibile și necesită abordări terapeutice [34].

Concluzii

Când au copiii nevoie de terapie? Recunoașterea momentului în care un copil sau un adolescent ar putea avea nevoie de terapie depinde de tiparele de comportament, emoții și funcționarea zilnică. Schimbările emoționale persistente, dificultățile în relații și scăderile performanței școlare sunt indicatori importanți.

Terapia de specialitate oferă siguranță și susținere pentru a explora aceste probleme, dezvoltând abilități emoționale și reziliență. Intervenția timpurie este esențială.

La fel de important este rolul îngrijitorilor, profesorilor și comunităților în crearea unor medii în care copiii se simt înțeleși, sprijiniți și apreciați.

Răspunzând la aceste semne de avertizare cu empatie și acțiune, copiii și adolescenții pot să își gestioneze provocările, devenind persoane sănătoase din punct de vedere emoțional.

Referințe

1. Cassera L, Calabrò A, Filippo A. Positive events in psychotherapy: What do adolescents and young adults say is helpful?. F1000Res. 2025;13:1025. Published 2025 Mar 17. doi:10.12688/f1000research.152349.2. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11933785/
2. Cohen DJ. Psychosocial therapies for children and adolescents: overview and future directions. J Abnorm Child Psychol. 1995;23(1):141-56. doi: 10.1007/BF01447049. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/7759672/
3. Ogundele MO. Behavioural and emotional disorders in childhood: A brief overview for paediatricians. World J Clin Pediatr. 2018;7(1):9-26. doi:10.5409/wjcp.v7.i1.9. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5803568/
4. Cai L, Huang P, Guo Y. Relationship between parental involvement and children’s positive mental character during early years: the moderating role of parent-teacher relationship and teacher-parent relationship. Front Psychol. 2024;15:1438784. Published 2024 Dec 3. doi:10.3389/fpsyg.2024.1438784. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11649427/
5. Halder S, Mahato AK. Cognitive Behavior Therapy for Children and Adolescents: Challenges and Gaps in Practice. Indian J Psychol Med. 2019;41(3):279-283. doi:10.4103/IJPSYM.IJPSYM_470_18. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6532387/
6. Linan CA, Rocha GM, Lucion MK. How to identify depression and anxiety in children and adolescents. J Pediatr (Rio J). 2026;102 Suppl 1(Suppl 1):101462. doi:10.1016/j.jped.2025.101462. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12648602/
7. Open Resources for Nursing (Open RN); Ernstmeyer K, Christman E, editors. Nursing: Mental Health and Community Concepts [Internet]. Eau Claire (WI): Chippewa Valley Technical College; 2022. Chapter 12 Childhood and Adolescence Disorders. Available at: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK590039/
8. Cleveland Clinic, Depression in Children. What can I expect if my child has depression?. Available at: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/14938-depression-in-children
9. Rubin KH, Coplan RJ, Bowker JC. Social withdrawal in childhood. Annu Rev Psychol. 2009;60:141-171. doi:10.1146/annurev.psych.60.110707.163642. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3800115/
10. Matthews T, Danese A, Wertz J, et al. Social isolation and mental health at primary and secondary school entry: a longitudinal cohort study. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2015;54(3):225-232. doi:10.1016/j.jaac.2014.12.008. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4733108/
11. Weymouth BB, Buehler C. Early adolescents’ relationships with parents, teachers, and peers and increases in social anxiety symptoms. J Fam Psychol. 2018;32(4):496-506. doi:10.1037/fam0000396. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5991991/
12. Tadonio L, Giudice A, Infantino C, et al. Peer Relationships and Psychosocial Difficulties in Adolescents: Evidence from a Clinical Pediatric Sample. J Clin Med. 2025;14(20):7177. Published 2025 Oct 11. doi:10.3390/jcm14207177. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12565466/
13. Lynn Mulvey K, Boswell C, Zheng J. Causes and Consequences of Social Exclusion and Peer Rejection Among Children and Adolescents. Rep Emot Behav Disord Youth. 2017;17(3):71-75. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6085085/
14. Steare T, Rose-Clarke K, Araya M, et al. Adolescents’ Relationships With Their Parents and Peers as Mediators Between Economic Circumstances and Emotional Symptoms: A Multicountry Longitudinal Analysis. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Published online January 29, 2026. doi:10.1016/j.jaac.2026.01.010. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41619963/
15. Hoff AL, Kendall PC, Langley A, et al. Developmental Differences in Functioning in Youth With Social Phobia. J Clin Child Adolesc Psychol. 2017;46(5):686-694. doi:10.1080/15374416.2015.1079779. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5975631/
16. Wells AE, Hunnikin LM, Ash DP, van Goozen SHM. Children with Behavioural Problems Misinterpret the Emotions and Intentions of Others. J Abnorm Child Psychol. 2020;48(2):213-221. doi:10.1007/s10802-019-00594-7. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6969861/
17. Gao Q, Tang W, Yang Y, Fu E. Children’s emotional intelligence and aggressive behavior: The mediating roles of positive affect and negative affect. Heliyon. 2023;9(10):e20366. Published 2023 Sep 21. doi:10.1016/j.heliyon.2023.e20366. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10520831/
18. Zheng K, Xu H, Qu C, Sun X, Xu N, Sun P. The effectiveness of Interpersonal Psychotherapy-Adolescent Skills Training for adolescents with depression: a systematic review and meta-analysis. Front Psychiatry. 2023;14:1147864. doi:10.3389/fpsyt.2023.1147864. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37588027/
19. Kokko K, Pulkkinen L, Huesmann LR, Dubow EF, Boxer P. Intensity of Aggression in Childhood as a Predictor of Different Forms of Adult Aggression: A Two-Country (Finland and USA) Analysis. J Res Adolesc. 2009;19(1):9-34. doi:10.1111/j.1532-7795.2009.00579.x. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2771930/
20. Scerbo AS, Kolko DJ. Child physical abuse and aggression: preliminary findings on the role of internalizing problems. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 1995;34(8):1060-1066. doi:10.1097/00004583-199508000-00016. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/7665445/
21. Christophersen ER. Oppositional behavior in children. Pediatr Ann. 1991;20(5):267-273. doi:10.3928/0090-4481-19910501-10. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/1896229/
22. Leonard JA, Lydon-Staley DM, Sharp SDS, et al. Daily fluctuations in young children’s persistence. Child Dev. 2022;93(2):e222-e236. doi:10.1111/cdev.13717. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8930564/
23. Mars JA, Aggarwal A, Marwaha R. Oppositional Defiant Disorder. [Updated 2024 Oct 29]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2026 Jan-. Available at: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557443/
24. Neef NA, Marckel J, Ferreri SJ, et al. Behavioral assessment of impulsivity: a comparison of children with and without attention deficit hyperactivity disorder. J Appl Behav Anal. 2005;38(1):23-37. doi:10.1901/jaba.2005.146-02. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1224407/
25. Patros CH, Alderson RM, Kasper LJ, Tarle SJ, Lea SE, Hudec KL. Choice-impulsivity in children and adolescents with attention-deficit/hyperactivity disorder (ADHD): A meta-analytic review. Clin Psychol Rev. 2016;43:162-174. doi:10.1016/j.cpr.2015.11.001. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26602954/
26. van Stralen J. Emotional dysregulation in children with attention-deficit/hyperactivity disorder. Atten Defic Hyperact Disord. 2016;8(4):175-187. doi:10.1007/s12402-016-0199-0. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5110580/
27. Aguilar-Yamuza B, Herruzo-Pino C, Lucena-Jurado V, Raya-Trenas AF, Pino-Osuna MJ. Internalizing Problems in Childhood and Adolescence: The Role of the Family. Alpha Psychiatry. 2023;24(3):87-92. doi:10.5152/alphapsychiatry.2023.221086. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10334679/
28. Karande S, Kulkarni M. Poor school performance. Indian J Pediatr. 2005;72(11):961-967. doi:10.1007/BF02731673. Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16391452/
29. Mokhtari S, Nikzad S, Mokhtari S, Sabour S, Hosseini S. Investigating the reasons for students’ attendance in and absenteeism from lecture classes and educational planning to improve the situation. J Educ Health Promot. 2021;10:221. doi:10.4103/jehp.jehp_1112_20. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8318137/
30. Chongjin W, Charan IA, Soomro S. Examining the Effects of Academic Stress, Self-Efficacy, Cognitive-Behavioral Outcomes, Psychological Distress, and Prosocial Behavior: A Moderated-Mediation Model. Brain Behav. 2025;15(10):e70907. doi:10.1002/brb3.70907. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12551670/
31. Loredo M, Luque JL, Giménez A, López-Pérez PJ. Prevalence of risk for dyslexia, risk for dyscalculia, and their comorbidity in Spanish primary education: gender difference and socioeconomic status. Front Psychol. 2025;16:1664437. doi:10.3389/fpsyg.2025.1664437. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12602533/
32. England BJ, Brigati JR, Schussler EE, Chen MM. Student Anxiety and Perception of Difficulty Impact Performance and Persistence in Introductory Biology Courses. CBE Life Sci Educ. 2019;18(2):ar21. doi:10.1187/cbe.17-12-0284. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6755222/
33. Madsen KR, Damsgaard MT, Petersen K, Qualter P, Holstein BE. Bullying at School, Cyberbullying, and Loneliness: National Representative Study of Adolescents in Denmark. Int J Environ Res Public Health. 2024;21(4):414. doi:10.3390/ijerph21040414. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11050631/
34. Zhang X, Ra CK, Zhang D, Zhang Y, MacLeod KE. The Impact of School Social Support and Bullying Victimization on Psychological Distress among California Adolescents. Calif J Health Promot. 2016;14(2):56-67.. Available at: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5045968/